Pe drum.. privirea iti oscileaza catre orice sursa de lumina si culoare: ecrane, panouri, spoturi, faruri. Nu mai auzi decat tiuitul din urechi de care ti-e putin teama: nu ai cum sa il faci sa se opreasca. Ingropi linistea rapid, dar iti vine in minte sunetul de saxofon tarziu din noapte.. timpul il simti ca trece prea repede stand, dar in tine nu ai niciun timp. Ciudat. Coada porneste, avansezi. Privirea iti fuge catre cel mai indepartat punct al vizibilitatii – infinitul are limite rosiatice miscatoare.. unii par sa rada, altii sa se certe – cauti, tot cauti, avansezi, te opresti, avansezi, incetinesti, pornesti, te opresti – ca un joc. nu are cum!
te uiti in alta parte: langa tine e o revista; un peisaj alb, inghetat sta pe pagina ei. Lupul sta intins pe zapada istovit, clipeste rar cu genele ninse. Ochii albastri patrunzatori te fascineaza, claritatea lor purifica precum un aer rece. Ii privesti culoare blanii – incepe sa se confunde cu albul pur al zapezii pana nu se mai distinge. Te trezeste un claxon nervos, dai pagina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu