utopia anotimpurilor

primavara.. vara.. toamna.. iarna.. ce sunt anotimpurile, daca nu o simfonie a frunzelor indragostite ?

fiecare particica a unui peisaj se bucura imbatata de incantare de simpla sa existenta nemuritoare, fiecare atom e fericit doar sa fie acolo !
Ce e primavara daca nu sentimentul cald al trezirii dintr-un somn profund si relaxant, imbaiat de razele calde ale unei zi parfumate de duminica ? culorile - vii, sunetele pasarilor - vestesc bucuroase un nou inceput, o noua emotie..

...vara !

sentimentul grandios al apogeului si al abundentei... perfectiunea intruchipata si armonia ideala a verdelui de-acum tanar si sanatos.
macii rosii ce isi fac loc zambind vantului care ii leagana in bratele sale. dar el, soarele, regele intregului anotimp - ce maret sta el pe tronul culorilor de curcubee si al ploilor romantice !


Imbratisand vara cu un pic de nostalgie, toamna continua ciclul infinit cu

bucuria culegerii roadelor zemoase si cald colorate.
frunzele tremura ghidus pe muzica vantului, cerul nehotarat inca la culoarea sa, ia nuante spectaculoase uimind de la o zi la alta. sentimentul de imbatranire si degradare pare trist, insa el vesteste dezgolirea de masti si purificarea completa...




...prin valul alb al iernii.

de ce zapada e alba si nu albastra, mov sau roz ? e pur si simplu alba. si atat. a carui materializare este ea, de ce in alte anotimpuri nu o vedem, precum ploaia ? de ce alte anotimpuri nu au evenimentul lor meteorologic specific doar lor ? sub misterul sau, intrebarile devin din ce in ce mai numeroase, iar frigul (re)intoarce catre interior. copacii dezgoliti de frunze par saraci in ochii nostri, insa bucuria lor este nespusa fiindca, desi frunzele lor au murit, ei continua sa fie vii... ei stiu ca viata va renaste in curand intr-un mod mult mai intens, mai matur.

"O day, arise! The atoms are dancing.
Thanks to Him the universe is dancing.
The souls are dancing, overcome with ecstasy.
I'll whisper in your ear where their dance is taking them...
All the atoms in the air and in the desert Know well, they seem insane.
Every single atom, happy or miserable,
Becomes enamored of the sun, of which nothing can be said."

The Poem of the Atoms