te trezeste soneria telefonului de care mereu te miri. emotii in piept.. vor sa iasa din tine.. te ridica din pat.. ti-e prea somn, te pomenesti imbracat, spalat, mancat. afara soarele a rasarit, bate putin vantul inainte de caldura sufocanta. aerul e pur, iar frunzele tremura sub valurile vantului. deschizi usa. emotii in piept alearga dupa tramvai, verdele crud te fascineaza, rezolvi, alergi, te intorci, revii, e cald de-a binelea acum, incaperea ticsista de obiecte dezordonate te inspira la miscari in slow-motion.... cu greu reusesti sa te smulgi din mrejele ei. iar pe drumuri.. vantul s-a intetzit, soarele s-a ascuns, ceva important simti cum sa explodeze isi doreste.. ploaia spala frunzele si pe tine.. emotii iar.. agitatie, aglomeratie, neintelegere, confuzie, proteste, oboseala, moleaseala la interior, picaturi mari de ploaie afara. stai la o coada. te strecori printre umbrele, dar nimeresti numai acolo unde apa se scurge - ajunge direct pe tine. indignarea ti-e topita o data cu picaturile care iti racoresc fruntea. privesti in golul unei balti, scuzandu-te politicos cu o indispozitie generala, cand brusc ridici ochii sincronizandu-te perfect cu ai sai ochi negri incruntati, ce pleoapele si le ridica. corpul iti incremeneste, la fel si timpul din jurul tau cand el acelasi lucru simte, incremenind in spatiul dilatat. fascinatia se plimba dincolo de necunoscut, topindu-te in familiaritatea cu care iti intampini o ruda ce demult a fost plecata... umbrelele intrerup "gap"-ul de pe trotuarul cu balti, iar privirile se pierd. in jur, cauti ceasul dar el s-a ascuns. cauti obisnuitul, dar el s-a ascuns in spatele cunoscutului... cauti emotiile, au incetat. un sentiment familiar te topeste, picioarele iti tremura ca unui tanar indragostit care se indreapta spre prima intalnire. umbrelele s-au inchis, aglomeratia lor e dogoritoare acum. hainele se lipesc de tine, coaja iti e saturata de canicula. in miez e racoare, adie o briza pe malul unei mari... te poticnesti in umeri, coate si grumazuri inalte. iti auzi un nume, il revendici incantat ca siluetele s-au dat la o parte cand in capat, ridicand ochii dintre sandale si papuci, ochii nu-i mai sunt incruntati. un zambet cunoscut te fixeaza la cativa centimetri de tine. incremenesti si ii raspunzi inainte sa iti formulezi un raspuns. pe ale tale buze 4 cuvinte stau: "de unde te stiu?..." el formuleaza. in jur, sonorul se transforma in fundal, percepi o silueta care iti cere informatii precise, facandu-ti semne, nu auzi nimic, ci doar ochii care te dibuiesc intr-un alt timp. "bucuresti..." iti suna profan. aglomeratia inchide orice judecata. vocea i-o auzi peste tot, facand ordine, intreband, ajutand. in picioare stai printre staturi diferite, privind in gol, lacrimi pe obraji, zambind pana la urechi, cu o emotie care si-a gasit ecoul, batand glorioasa in piept. mainile sale pe talia ta, aranjandu-te in multime atat de firesti iti par... silueta i se pierde, te asezi cat mai mica razand de plansul tau sau invers nu mai stii, simtindu-te cum niciun loc sau timp nu te-a putut face sa te simti, Acasa. printre chipuri atente, ai sai ochi te fixeaza cu sufletul zambind catre al tau care, precum un ecou, se intoarce catre el, catre tine si tot asa.. pasind afara, umezeala iti inunda porii. "maine ce faci ? " un numar de telefon, sina unui tramvai scartaind, o ploaie necontenita, o insula plina de verdeatza uda si cruda, printre melci, undite si corcoduse, gaudi, portugheza si click-uri de maus, ecoul devine din ce in ce mai surd, pana cand se topeste. usa se inchide. e noapte.
