zidul viseaza..
la canicula ce ii topeste radacinile adanc intepenite in asfaltul gros. e zi. cerul albastru imita un zambet. zidul acum e luminat deplin. muzica se aude de peste tot. masinile asteapa cu portbagajele deschide, drumul.. chenarele dreptunghiulare sunt decorate acum cu flori colorate, pisici indraznete, perdele in vantul cald si uscat.. lumina este peste tot. acum linistea auriului devine apasatoare. plantele uscate se scurg pe conturul zidului topit in el insusi.. muzica a incetat, silueta improvizatiei parcarii devine greu de deslusit. e praf peste tot si verdele crud incet se usuca si ingheata.
luni, 16 februarie 2009
utopia unui zid 1
imbacsind praful caniculei din lipsa verdelui crud, cu asprimea si rugozitatea de gheata a betonului fara culoare, zidul traieste. placi mari brute legate cu metal ruginit, opacitatea masiva a iernii ninse pe peretele impuscat de nume si culori, lipsa invelisului, goliciunea inaltimii sale pe fundalul cerului movuliu - te indeparteaza. in jos, zidul se contopeste cu pamantul uscat. decorul e dezolant: blocuri aruncate in neant, in praful zidurilor lor, neterminate, intamplatoare, spatii rezultante goale, dezolante, maidanuri. Orizontul si conturul sau de inaltimi diferite, este pretutindeni in fundal. un fundal rece, sterp si gol al izbandei stiintei si a tehnologiei.
Blocul e locuit. Alaturi zidului, seara se lasa: dreptunghiuri galbene se decupeaza din bezna neatinsa. Contururi, siluete, tremuratul albastrului, portocaliul oboselii orasului inoptat... picteaza imaginea incadrata intr-un chenar dreptunghiular cu lumina stinsa.
Blocul e locuit. Alaturi zidului, seara se lasa: dreptunghiuri galbene se decupeaza din bezna neatinsa. Contururi, siluete, tremuratul albastrului, portocaliul oboselii orasului inoptat... picteaza imaginea incadrata intr-un chenar dreptunghiular cu lumina stinsa.