s-a incheiat. te ridici, iti strangi lucrurile si pleci. pe usa ies multe persoane. eziti, nu stii de ce.. multimea te impinge si pasesti pe hol, pe mocheta, ajungi la trepte. el urca. privirea lui iti zambeste din toti porii - incremenesti, fixandu-l cu privirea. el la fel. vrei sa privesti in parte, dar nu poti. gandul iti e topit de caldura ochilor sai. cineva ii zambeste la randul sau, prin tine. momentul magic se dilata in alt timp. Nu l-ai mai vazut niciodata, el totusi te saluta binevoitor si curios. Balbaindu-te si impedicandu-te ajungi sa-i raspunzi insa foarte incet, fugind spre tramvaiul ce tocmai pleaca din statie. Uiti totul subit..
farurile se sting, masina e parcata. a plouat si te dai jos direct in noroi. suav. treci peste. ai emotii, habar nu ai cum va fi, vrei sa anticipezi, nu ai ce.. agitata intri, te grabesti desi ai ajuns mai devreme.. urci treptele, la un moment dat privesti in urma, ai uitat ceva. doi ochi caprui iti zambesc in acelasi loc aspatial.
nu e prima oara cand se intampla asa ceva, dar e pur si simplu uimitor cat de nou pare totul! iti zambeste din privire in aceeasi maniera atat de familiara... ii raspunzi la salut si urci uimita in continuare. sala aglomerata, activitatea intensa nu iti lasa ragaz de altceva. printre chipuri preocupate, al sau te fixeaza trimitandu-ti un pupic imaginar, zambind cu gura pana la urechi. cand pupicul te atinge usor, ii zambesti la fel. cateva miscari si el trece prin fata ta, privindu-te si zambind. acum chiar rosesti si te prefaci ca privesti in alta parte, de fapt atenta la fiecare miscare a sa. timpul trece, il cauti cu privirea, dar a plecat...
noapte, alergi, e racoare, e tarziu, urci treptele repede, intri pe usa, te asezi, toata lumea e la locul sau. te faci comoda, preocupata de o neliniste surda din fundal ce nu vrea sa te lase in pace. in fata la cativa metri, e un tricou galben ce emana bucurie, desi e purtat de un om cu doi ochi caprui ce acum nu mai zambesc, privind in dreapta si in stanga. te bucuri si iti vine sa-l imbratisezi. dar pana sa te bezmeticesti, diverse actiuni intervin, timpul trece si te pomenesti cu o stare acuta de nervozitate, disperare si vinovatie. nu stii de ce. fata iti are o expresie fixa, iar mainile iti stau inclestate pe genunchi. printre chipuri ce iti par jenante, un tricou galben se face remarcat. "aaa" dar nu te incanta cu nimic. sufletul impietrit nu vrea sa fie deranjat de nimic. chipul sau parca te aude, se indreapta catre tine si, obosit, te studiaza, serios. te simti jenata si examinata. "doamne, nu se mai termina, ca sa dispar de aici!" un zambet ii scapa, te indulceste, dar fata para nu ti se poate misca din expresia sictirita. jenata, privesti in alta parte. el se apropie. acum e la cativa metri, pare sa te priveasca. te simti din ce in ce mai expusa. vrei sa dispari. te rogi sa nu vina langa tine, dupa ce ai fost atat de bucuroasa sa-l revezi. el din nou parca aude si pleaca. ai scapat.
multimea s-a mai rarefiat, cei ramasi privesc atenti catre cel care vorbeste. tu, asezata in fundul salii, sperand sa detii subit puterea de a te face invizibila, suspini cu ochii inchisi la un gand frumos departe de aici... imposibil! spune generalul din mintea ta. deschizi ochii. atunci el se intoarce catre tine, privindu-te si zambind. ca o fetita romantica, dar foarte serioasa, te prefaci ca nu ai vazut nimic.
"la revedere" iti suna ca un sunet ceresc, in sfarsit poti pleca! "dar el ce face? vine spre mine!? Doamne, stiam eu ca nu functioneaza puterile astea!/dar ce vrea sa imi spuna?, stiu! ma fac ca nu mi-am dat seama/vine chiar aici? Vocea sa iti topeste anticiparile. Ceva in tine nu te lasa sa-i raspunzi, desi undeva departe dupa cum pare, esti curioasa. iti intorci privirea si ii zambesti formal.
nelinistea din tine te mana rapid catre iesire, privind la toate detaliile fladelului parchetului, asperitatile mochetei si plintele linoleumului. In multime, abia simti cum cineva ti-a ciufulit parul, "pe cine am mai ratat sa salut?" te gandesti neschitand niciun gest. "eu eram" il prviesc de unde eram aplecata cum coboara treptele. "ce ai tu cu mine?" ii transmite cineva prin cuvintele mele..acum vreau langa el, dar o ia inainte. multiplele si binecunoscutele trepte tin cu mine, iar el se opreste asteptandu-ma.
"E... ceva foarte placut..." imi raspunde.
Il tachinez, el e onest. Ma impresioneaza. "esti scump..." se urca in masina si pleaca. eu la fel.
