luni, 2 ianuarie 2012

utopia unui fluture

privind constelatiile, nebuloasele astral colorate, ielele ce zboara bucuroase zambind ghidus campiilor celeste pline de flori ce miros a curcubee, salamandrele ce danseaza indragostite de Soarele maret si mandru ce sta falnic si neclintit pe cerul ale carui dimensiuni se suprapun, zaresti un fluture ce pare a canta pentru toate simturile indragostite de creatia perfecta. te uiti mai atent: imbatat de prezenta Sa, fluturele danseaza eoni, iar fiecare bataie a aripilor sale creaza un univers. albastrul imaculat al aripilor sale e precum ochii indragostitului ce nu isi mai gaseste rostul printre taramurile lumesti. hipnotizand privirea, el canta. un cantec de dor ale carui note sunt mute. esenta cuvantului unic din care s-au nascut toate se afla in cantecul sau.
fluturele danseaza. ca un dervis ce se roteste spre cer.
eternitatea si spatiul ii sunt surori. nu ii mai trebuie nimic.