tehnoutopia... skies..

Utopia subterana

Cobori, una, doua, trei, patru, infinite trepte catre subteran. Privesti in jos, esti atent sa nu cazi, dar nu esti acolo.. scuza o vei inventa, te va enerva cel de langa tine… sunete cu ecou, pereti inalti, material lucios, fetze, tocuri, pungi, hartii, neoane – ai mai coborat un nivel.. minute, secunde, panouri, sticle, gunoaie, improvizatii: ti-e greata- e prea devreme… pentru tot.



Pe un ecran iti regasesti visul: un lac intre brazi si cerul – e liniste in sfarsit – o asculti la maxim in casti.. brusc lumina farurilor iti intra in ochi, scartaitul cu ecou al unei sine rupe aburul de deasupra oglinzii de apa neatinsa. Pasesti limita golului negru asupra caruita iti sesizezi mai multa focalizare decat oricand. Lumina rosie clipoceste, metalul ce te inconjoara iti inchide universul catre punctul in care te concentrezi cu totul convingandu-te ca poti respira precum in jurul lacului cu aburi. Te uiti pe geamul imaginar: intre tine si cabluri, tevi, sine, pietris si beton se interpune carcasa de otel a vagonului. Bezna totala, doar linii serpuite se deruleaza rapid, continuu, mereu; se opresc pentru a face loc albului rece al unui neon ce il percepi abia dupa ce a ramas in urma; totul oscileaza: bezna apoi lumina, iar negru, iar lumina, neoane, bannere,pasesti, te strecori, apar treptele – te bucuri. Rampe, trepte, iar trepte, scari. Privesti cu ochii mici, la lumina soarelui. In fine ai iesit pe pamant.

Utopia unui drum

Pe drum.. privirea iti oscileaza catre orice sursa de lumina si culoare: ecrane, panouri, spoturi, faruri. Nu mai auzi decat tiuitul din urechi de care ti-e putin teama: nu ai cum sa il faci sa se opreasca. Ingropi linistea rapid, dar iti vine in minte sunetul de saxofon tarziu din noapte.. timpul il simti ca trece prea repede stand, dar in tine nu ai niciun timp. Ciudat. Coada porneste, avansezi. Privirea iti fuge catre cel mai indepartat punct al vizibilitatii – infinitul are limite rosiatice miscatoare.. unii par sa rada, altii sa se certe – cauti, tot cauti, avansezi, te opresti, avansezi, incetinesti, pornesti, te opresti – ca un joc. nu are cum!



te uiti in alta parte: langa tine e o revista; un peisaj alb, inghetat sta pe pagina ei. Lupul sta intins pe zapada istovit, clipeste rar cu genele ninse. Ochii albastri patrunzatori te fascineaza, claritatea lor purifica precum un aer rece. Ii privesti culoare blanii – incepe sa se confunde cu albul pur al zapezii pana nu se mai distinge. Te trezeste un claxon nervos, dai pagina.

Utopia orasului

Orasul.. ce inseamna “orasul”? ce “este” el? E viu au ba? E un fenomen sau un loc?
Amalgam de cladiri inalte, semnale rosiatice si aurii pe un funal negru in care abia se disting limitele fizice ale turnurilor. Noapte.. lumini, zgomot, agitatie, efemer, abstractizare, uniform.



aparent ai tot ce ti-ai dorit exterior, in jurul tau. Dar tu privesti in gol pe geam... Totul pluteste, e in aer.. oamenii au uitat sa paseasca, au uitat de pamant... e amar, fum, ceatza, panorama, unghiuri ascutite, constrangere.. e frig si rece.. te compatimesti si esti fericit, intri la cald.. te uiti in jur, esti singur... Televizorul merge undeva rostind cuvinte de neinteles, muzica ingroapa linistea, dezordinea nu te mai deranjeaza. Ratacit orbecai in iluzie. Te hotarasti sa iesi.. vrei sa respiri.. intre timp adormi. Un apus se confunda cu un rasarit, intr-un melanj rosiatic, ii simti caldura, te atrage treptat spre el. Te uiti in jur, nu esti nimic. La orizont distingi ceva – sunt nori ce ii fac loc sferei de lumina ce iti pare familiara – poate dintr-un vis. E dimineata. te trezesti, alergi, intarzii tot mai mult, o mare de foi si sunete tiuitoare se amesteca in anxietate. Te opresti si te uiti pe geam – e tot noapte, luminile parca nu contenesc.




Te urci peste toate si privesti, esti sus vezi acoperisurile, schele, metal, gri uniform, accentele luminilor te hipnotizeaza, la orizont se vad contururi si lumini ca ale unui far pe mare, dar marea nu e. Pastelul albastrului se pierde in rozul temator al orizontului. Te incanta, te surprinzi stingher.. evenimentele cotidiene iti fura starea. Rapid strabati o strada ce pare ca se ingusteaza tot mai mult, e murdar, alergi, e bezna – nu-ti dai seama, se aud zgomote ciudate, ti-e frica. Iti amintesti de un cer placut si o floare ce iti zambea candva, ti-e dor, te incanta pentru ca ai motivatie. Incepi sa razi si fugi prin fum. Culoarul se termina si ajungi in strada populata, esti linistit. Mergi cu gandurile tale, privind in jos, la un moment dat te uiti in dreapta, stanga: suprapopulat, privesti in sus: masinile circula prestabilit, deasupra lor altele la fel. Pe fundal cladiri ascutite si inalte inchid perspectiva cerului instelat. Saluti, urci, verifici, descui, inchizi. Fereastra vorbeste cu tine, tu nu vrei sa o mai asculti. Te afunzi in pat, in jur totul sta la fel. Inchizi ochii, soarele portocaliu isi face loc incet, razele te incalzesc. norii au disparut lasand loc unei siluete albe, pe un fundal galben. Ea se apropie de tine, sau tu de ea – nu stii exact. Incepi sa discerni forme feminine, un par lung, pana sa iti dai seama, e langa tine. Chipul ii e minunat. in jur melanjul dintre alb si galben incununat de accente rosiatice se transforma in lumina. Te uiti in sus – e zi.