Orasul.. ce inseamna “orasul”? ce “este” el? E viu au ba? E un fenomen sau un loc?
Amalgam de cladiri inalte, semnale rosiatice si aurii pe un funal negru in care abia se disting limitele fizice ale turnurilor. Noapte.. lumini, zgomot, agitatie, efemer, abstractizare, uniform.
aparent ai tot ce ti-ai dorit exterior, in jurul tau. Dar tu privesti in gol pe geam... Totul pluteste, e in aer.. oamenii au uitat sa paseasca, au uitat de pamant... e amar, fum, ceatza, panorama, unghiuri ascutite, constrangere.. e frig si rece.. te compatimesti si esti fericit, intri la cald.. te uiti in jur, esti singur... Televizorul merge undeva rostind cuvinte de neinteles, muzica ingroapa linistea, dezordinea nu te mai deranjeaza. Ratacit orbecai in iluzie. Te hotarasti sa iesi.. vrei sa respiri.. intre timp adormi. Un apus se confunda cu un rasarit, intr-un melanj rosiatic, ii simti caldura, te atrage treptat spre el. Te uiti in jur, nu esti nimic. La orizont distingi ceva – sunt nori ce ii fac loc sferei de lumina ce iti pare familiara – poate dintr-un vis. E dimineata. te trezesti, alergi, intarzii tot mai mult, o mare de foi si sunete tiuitoare se amesteca in anxietate. Te opresti si te uiti pe geam – e tot noapte, luminile parca nu contenesc.
Te urci peste toate si privesti, esti sus vezi acoperisurile, schele, metal, gri uniform, accentele luminilor te hipnotizeaza, la orizont se vad contururi si lumini ca ale unui far pe mare, dar marea nu e. Pastelul albastrului se pierde in rozul temator al orizontului. Te incanta, te surprinzi stingher.. evenimentele cotidiene iti fura starea. Rapid strabati o strada ce pare ca se ingusteaza tot mai mult, e murdar, alergi, e bezna – nu-ti dai seama, se aud zgomote ciudate, ti-e frica. Iti amintesti de un cer placut si o floare ce iti zambea candva, ti-e dor, te incanta pentru ca ai motivatie. Incepi sa razi si fugi prin fum. Culoarul se termina si ajungi in strada populata, esti linistit. Mergi cu gandurile tale, privind in jos, la un moment dat te uiti in dreapta, stanga: suprapopulat, privesti in sus: masinile circula prestabilit, deasupra lor altele la fel. Pe fundal cladiri ascutite si inalte inchid perspectiva cerului instelat. Saluti, urci, verifici, descui, inchizi. Fereastra vorbeste cu tine, tu nu vrei sa o mai asculti. Te afunzi in pat, in jur totul sta la fel. Inchizi ochii, soarele portocaliu isi face loc incet, razele te incalzesc. norii au disparut lasand loc unei siluete albe, pe un fundal galben. Ea se apropie de tine, sau tu de ea – nu stii exact. Incepi sa discerni forme feminine, un par lung, pana sa iti dai seama, e langa tine. Chipul ii e minunat. in jur melanjul dintre alb si galben incununat de accente rosiatice se transforma in lumina. Te uiti in sus – e zi.
Un comentariu:
Oricât de calm şi binefăcător ar fi universul rural, fascinaţia vie a oraşului îl întrece. Viu, pulsatil, pitoresc, colorat, strident, cosmopolit şi enervant, ispititor şi dezgustător, e el, oraşul, Oraşul, acest labirint care ne adăposteşte ca pe nişte firimituri ale zilei de ieri, împingându-ne spre ziua de mâine. O utopie nebună care ne suportă şi ne împinge spre mai mult, mai profund, mai...
Trimiteți un comentariu