circle closing

cercul se inchide iar. mereu aduce catre punctul terminus a tot. vrei sa fugi de acolo, ti-e teama, nu intelegi nimic, e abstract. dar el de fiecare data, te aduce tot acolo. acum nu mai ai puteri sa i te opui si nici alte paveze dupa care sa te ascunzi. cumva e pace, dar cumva a moarte. te intrebi apoi, privind de alaturi, ce am facut atata timp ? m-am ascuns de maretia sa. am crezut ca aceea e maretia.
vocea lui a rasunat grav, accentuand ultimele silabe terminate in consoane: "facandd...pierzandd...castiganndd...reveninnnndd...fiintannd."
asternandu-ti in fatza doua sfere, dispare in neant.

Carbon Based Lifeforms

utopie ? nu:)

stai bine mersi pe scaun. de o săptămână. cu fiecare zi care a apus în bezna nopții, ai mai făcut un pas către atemporal. nu știi de unde a început totul, care e motivația, ce vei face după aceea... știi doar ca trebuie/faci ceea ce faci. acum. aici. orele se înșiruie alternând intre zi-noapte. ridicând ochii din monitor, o pauza te face atent: tot ceea ce ți-ai imaginat vreodată ca te va face fericit, e deja aici. toate cele la care visai și ai visat, acele mici chichițe intangibile și împinse aproape la infinit, le ai deja chiar acum. un zâmbet iți îmbujorează fata. nu prea înțelegi cum e posibil asta, nu vezi casa spațioasă scăldată în lumină sau ochii fermecători ai bărbatului de lângă tine, însa trăiești sentimentul pe care probabil nu l-ai trai dacă te-ai afla în cele 2 situații.
în afara jocului stai acum şi îl priveşti. el parca scoate limba la tine şi continuă "farsa" pe muteşte. nu ai ce să-i faci decât să-i zâmbeşti şi să mergi mai departe.