utopia unei emotii

ai emotii. deschizi ochii, e dimineata in camera, culori vesele, soarele iti zambeste, tu ii zambesti inapoi, te uiti in jur: dezordine. ai emotii. scartait, lumina, periuta de dinti, prosopul, dulapul, geanta, nu prea iti dai seama cand deja esti in fata unui monitor, linii pe un fundal negru. in oglindirea ecranului vezi pomii de afara si pentru o clipa zaresti cerul - rotesti ecranul, acum e mai bine. ai emotii.. sunt in stomac, inca nu ai apucat sa mananci, in graba prepari ceva, telefonanele suna, proiectul te asteapta, revii, uiti de ce te-ai intrerupt asa brusc. continui. maus, laptop, geanta, sosea, tramvai, metrou - ai ajuns. ai emotii. sala e goala, proiectul s-a amanat, timpul s-a relaxat, care mai e scopul ? esti nervos de-a binelea. privesti un colt de geam - soarele e la apus si lumineaza tot holul. pentru o clipa esti complet debusolat, acum ce vei face? ai emotii. te duci in parc, acum chiar ai emotii, poate acolo se vor mai domoli, sunt ceva neobisnuit. copaci, bancute, biciclete, lac, verdeata, emotiile sunt tot acolo.. suna telefonul, emotiile au disparut. vocea calda cunoscuta iti unge sufletul cu o culoare parfumata si placuta la atingere... timpul s-a oprit. esti acolo unde iti doresti de fapt sa fii si nu stii cum sa faci. inchizi, incepe sa se auda iar zgomotul ambientului, te intorci mai mult sau mai putin voluntar, in decorul prezent. te ridici, pleci zambind. ajungi acasa, emotiile acum sunt peste tot, incerci sa le analizezi, sa le explici, sa le gasesti cauza, motivul, scopul si efectul - nu reusesti. coarda ce se incolaceste in jurul curburii perfecte a viorii reuseste sa cante mai bine starea ta.