malul unui lac. e noapte. ceatza, umezeala si un aer rece vin dinspre apa imaculata. stelele incearca sa isi faca loc printre norii coborati ce saruta apa lacului albastru. pe fundal, siluetele blocurilor se profileaza pe un decor urban luminat si indepartat. misterul apei ma atrage catre pelicula fina ce desparte cele doua lumi.. ceata papabila pluteste deasupra sa, unduindu-se precum o fiinta constienta. Salciile de pe mal tanjesc catre lac, aplecandu-se cat mai mult deasupra sa. tufisurile, iarba, pomii de pe mal, trestiile - totul e scaldat in umezeala. Filtrul albastru-nocturn ambienteaza tot peisajul. Plimbandu-ma pe malul fara sfarsit, las copacii in urma si ma intalnesc cu infinitul: cerul si apa devin una, sarutandu-se in ceata orizontului...
pasesc spre mal, aproape hipnotizata, tu esti acolo sa ma tii de mana, iar decorul il las in fundal contopindu-mi privirea cu infinitul orizontului, fascinata.
stelele de pe cerul gri par ca se scurg catre apa, intalnindu-si refelxia in unduirile subtile si fine ale lacului misterios.
Lumea albastra ma cheama in afara timpului. acum o aud. in fiecare por de apa, in fiecare picatura de ploaie, in fiecare val atemporal, in lacurile misterioase...
ne intoarcem si lasam in urma, in acelasi loc si in aceeasi stare, pelicula tacuta de apa imaculata, in universul ei viu, umed, nocturn, idilic..
