cercul se inchide iar. mereu aduce catre punctul terminus a tot. vrei sa fugi de acolo, ti-e teama, nu intelegi nimic, e abstract. dar el de fiecare data, te aduce tot acolo. acum nu mai ai puteri sa i te opui si nici alte paveze dupa care sa te ascunzi. cumva e pace, dar cumva a moarte. te intrebi apoi, privind de alaturi, ce am facut atata timp ? m-am ascuns de maretia sa. am crezut ca aceea e maretia.
vocea lui a rasunat grav, accentuand ultimele silabe terminate in consoane: "facandd...pierzandd...castiganndd...reveninnnndd...fiintannd."
asternandu-ti in fatza doua sfere, dispare in neant.
