duminică, 23 octombrie 2011

utopia nerostita

cum e oare cand intalnesti perfectiunea ? cum e oare cand ajungi sa privesti un om precum oglindirea ta ? cum e oare cand iti remarci in el perfectiunea ?
oare nu pare copilaresc sa mai articulezi sincronicitatile ?

dar cand timpul trece devorand totul si scotand la iveala contrabalansul al carui rol e a te face constient de ideal, oare nu regreti ? ai spune: ce sa regreti daca imperfectiunea si gresala sunt menite pentru a accentua binele?...

vioara noptii reci canta un cantec de vara, al carui inteles sta dincolo de comprehensibil, printre stelele inimii indragostite de perfectiune.

Niciun comentariu: