luni, 20 iulie 2009

utopia unei usi


te trezeste soneria telefonului de care mereu te miri. emotii in piept.. vor sa iasa din tine.. te ridica din pat.. ti-e prea somn, te pomenesti imbracat, spalat, mancat. afara soarele a rasarit, bate putin vantul inainte de caldura sufocanta. aerul e pur, iar frunzele tremura sub valurile vantului. deschizi usa. emotii in piept alearga dupa tramvai, verdele crud te fascineaza, rezolvi, alergi, te intorci, revii, e cald de-a binelea acum, incaperea ticsista de obiecte dezordonate te inspira la miscari in slow-motion.... cu greu reusesti sa te smulgi din mrejele ei. iar pe drumuri.. vantul s-a intetzit, soarele s-a ascuns, ceva important simti cum sa explodeze isi doreste.. ploaia spala frunzele si pe tine.. emotii iar.. agitatie, aglomeratie, neintelegere, confuzie, proteste, oboseala, moleaseala la interior, picaturi mari de ploaie afara. stai la o coada. te strecori printre umbrele, dar nimeresti numai acolo unde apa se scurge - ajunge direct pe tine. indignarea ti-e topita o data cu picaturile care iti racoresc fruntea. privesti in golul unei balti, scuzandu-te politicos cu o indispozitie generala, cand brusc ridici ochii sincronizandu-te perfect cu ai sai ochi negri incruntati, ce pleoapele si le ridica. corpul iti incremeneste, la fel si timpul din jurul tau cand el acelasi lucru simte, incremenind in spatiul dilatat. fascinatia se plimba dincolo de necunoscut, topindu-te in familiaritatea cu care iti intampini o ruda ce demult a fost plecata... umbrelele intrerup "gap"-ul de pe trotuarul cu balti, iar privirile se pierd. in jur, cauti ceasul dar el s-a ascuns. cauti obisnuitul, dar el s-a ascuns in spatele cunoscutului... cauti emotiile, au incetat. un sentiment familiar te topeste, picioarele iti tremura ca unui tanar indragostit care se indreapta spre prima intalnire. umbrelele s-au inchis, aglomeratia lor e dogoritoare acum. hainele se lipesc de tine, coaja iti e saturata de canicula. in miez e racoare, adie o briza pe malul unei mari... te poticnesti in umeri, coate si grumazuri inalte. iti auzi un nume, il revendici incantat ca siluetele s-au dat la o parte cand in capat, ridicand ochii dintre sandale si papuci, ochii nu-i mai sunt incruntati. un zambet cunoscut te fixeaza la cativa centimetri de tine. incremenesti si ii raspunzi inainte sa iti formulezi un raspuns. pe ale tale buze 4 cuvinte stau: "de unde te stiu?..." el formuleaza. in jur, sonorul se transforma in fundal, percepi o silueta care iti cere informatii precise, facandu-ti semne, nu auzi nimic, ci doar ochii care te dibuiesc intr-un alt timp. "bucuresti..." iti suna profan. aglomeratia inchide orice judecata. vocea i-o auzi peste tot, facand ordine, intreband, ajutand. in picioare stai printre staturi diferite, privind in gol, lacrimi pe obraji, zambind pana la urechi, cu o emotie care si-a gasit ecoul, batand glorioasa in piept. mainile sale pe talia ta, aranjandu-te in multime atat de firesti iti par... silueta i se pierde, te asezi cat mai mica razand de plansul tau sau invers nu mai stii, simtindu-te cum niciun loc sau timp nu te-a putut face sa te simti, Acasa. printre chipuri atente, ai sai ochi te fixeaza cu sufletul zambind catre al tau care, precum un ecou, se intoarce catre el, catre tine si tot asa.. pasind afara, umezeala iti inunda porii. "maine ce faci ? " un numar de telefon, sina unui tramvai scartaind, o ploaie necontenita, o insula plina de verdeatza uda si cruda, printre melci, undite si corcoduse, gaudi, portugheza si click-uri de maus, ecoul devine din ce in ce mai surd, pana cand se topeste. usa se inchide. e noapte.

vineri, 5 iunie 2009

emotia unui nor

dupa masa. o zi denumita sfarsitul lucrului si inceputul relaxarii in intimitatea casei. filmul s-a terminat.. muzica inca iti mai suna in urechi.. si o data cu ea sunetele indepartate ce candva iti erau atat de familiare - iti place cum suna acel "candva" - ce acum nu mai e, definindu-te prin poveste.. privind prin fereastra vezi crampeiul de Viata care iti zambeste constant, emanand caldura si culoare spre sufletul tau; el o recunoaste, tu nu.
esti agitat. mintea cere.. sufletul nu vrea.. actiunea iese pe dos.. totul intr-o incompatibilitate perfecta parca!
te intinzi in pat, se vede un colt albastru printre frunze, sub el, un colt de balcon iti pare impopotonat cu diverse inutilitati, urmaresti floarea suspendata, privirea iti urca pe silueta sforii ce flutura in vant, pentru a te conduce catre parapetul de mai sus unde conturul se incheie in ciclitatea lui, revelandu-ti coltul albastru de mai devreme. esti mirat.. exact la asta te gandeai acum, totusi balconul... treci peste; pare un bitmap, de fapt parca chiar se vad pixelii, realist iti zici in sine..
albastrul e obturat de un nor pufos si alb ce pare cu adevarat tangibil. in el se amesteca nuantele unui pastel, te pierzi intr-un verde palid, inviorat de un violet intens, apoi diluat de bleu, amestecat cu rosu, galben, lila, crem, roz, devenind din nou alb. deschizi ochii, norul a plecat.

vineri, 27 martie 2009

utopia unei emotii

ai emotii. deschizi ochii, e dimineata in camera, culori vesele, soarele iti zambeste, tu ii zambesti inapoi, te uiti in jur: dezordine. ai emotii. scartait, lumina, periuta de dinti, prosopul, dulapul, geanta, nu prea iti dai seama cand deja esti in fata unui monitor, linii pe un fundal negru. in oglindirea ecranului vezi pomii de afara si pentru o clipa zaresti cerul - rotesti ecranul, acum e mai bine. ai emotii.. sunt in stomac, inca nu ai apucat sa mananci, in graba prepari ceva, telefonanele suna, proiectul te asteapta, revii, uiti de ce te-ai intrerupt asa brusc. continui. maus, laptop, geanta, sosea, tramvai, metrou - ai ajuns. ai emotii. sala e goala, proiectul s-a amanat, timpul s-a relaxat, care mai e scopul ? esti nervos de-a binelea. privesti un colt de geam - soarele e la apus si lumineaza tot holul. pentru o clipa esti complet debusolat, acum ce vei face? ai emotii. te duci in parc, acum chiar ai emotii, poate acolo se vor mai domoli, sunt ceva neobisnuit. copaci, bancute, biciclete, lac, verdeata, emotiile sunt tot acolo.. suna telefonul, emotiile au disparut. vocea calda cunoscuta iti unge sufletul cu o culoare parfumata si placuta la atingere... timpul s-a oprit. esti acolo unde iti doresti de fapt sa fii si nu stii cum sa faci. inchizi, incepe sa se auda iar zgomotul ambientului, te intorci mai mult sau mai putin voluntar, in decorul prezent. te ridici, pleci zambind. ajungi acasa, emotiile acum sunt peste tot, incerci sa le analizezi, sa le explici, sa le gasesti cauza, motivul, scopul si efectul - nu reusesti. coarda ce se incolaceste in jurul curburii perfecte a viorii reuseste sa cante mai bine starea ta.

luni, 16 februarie 2009

utopia unui zid 2

zidul viseaza..
la canicula ce ii topeste radacinile adanc intepenite in asfaltul gros. e zi. cerul albastru imita un zambet. zidul acum e luminat deplin. muzica se aude de peste tot. masinile asteapa cu portbagajele deschide, drumul.. chenarele dreptunghiulare sunt decorate acum cu flori colorate, pisici indraznete, perdele in vantul cald si uscat.. lumina este peste tot. acum linistea auriului devine apasatoare. plantele uscate se scurg pe conturul zidului topit in el insusi.. muzica a incetat, silueta improvizatiei parcarii devine greu de deslusit. e praf peste tot si verdele crud incet se usuca si ingheata.

utopia unui zid 1

imbacsind praful caniculei din lipsa verdelui crud, cu asprimea si rugozitatea de gheata a betonului fara culoare, zidul traieste. placi mari brute legate cu metal ruginit, opacitatea masiva a iernii ninse pe peretele impuscat de nume si culori, lipsa invelisului, goliciunea inaltimii sale pe fundalul cerului movuliu - te indeparteaza. in jos, zidul se contopeste cu pamantul uscat. decorul e dezolant: blocuri aruncate in neant, in praful zidurilor lor, neterminate, intamplatoare, spatii rezultante goale, dezolante, maidanuri. Orizontul si conturul sau de inaltimi diferite, este pretutindeni in fundal. un fundal rece, sterp si gol al izbandei stiintei si a tehnologiei.
Blocul e locuit. Alaturi zidului, seara se lasa: dreptunghiuri galbene se decupeaza din bezna neatinsa. Contururi, siluete, tremuratul albastrului, portocaliul oboselii orasului inoptat... picteaza imaginea incadrata intr-un chenar dreptunghiular cu lumina stinsa.