miercuri, 22 septembrie 2010

circle closing

cercul se inchide iar. mereu aduce catre punctul terminus a tot. vrei sa fugi de acolo, ti-e teama, nu intelegi nimic, e abstract. dar el de fiecare data, te aduce tot acolo. acum nu mai ai puteri sa i te opui si nici alte paveze dupa care sa te ascunzi. cumva e pace, dar cumva a moarte. te intrebi apoi, privind de alaturi, ce am facut atata timp ? m-am ascuns de maretia sa. am crezut ca aceea e maretia.
vocea lui a rasunat grav, accentuand ultimele silabe terminate in consoane: "facandd...pierzandd...castiganndd...reveninnnndd...fiintannd."
asternandu-ti in fatza doua sfere, dispare in neant.

joi, 21 ianuarie 2010

utopie ? nu:)

stai bine mersi pe scaun. de o săptămână. cu fiecare zi care a apus în bezna nopții, ai mai făcut un pas către atemporal. nu știi de unde a început totul, care e motivația, ce vei face după aceea... știi doar ca trebuie/faci ceea ce faci. acum. aici. orele se înșiruie alternând intre zi-noapte. ridicând ochii din monitor, o pauza te face atent: tot ceea ce ți-ai imaginat vreodată ca te va face fericit, e deja aici. toate cele la care visai și ai visat, acele mici chichițe intangibile și împinse aproape la infinit, le ai deja chiar acum. un zâmbet iți îmbujorează fata. nu prea înțelegi cum e posibil asta, nu vezi casa spațioasă scăldată în lumină sau ochii fermecători ai bărbatului de lângă tine, însa trăiești sentimentul pe care probabil nu l-ai trai dacă te-ai afla în cele 2 situații.
în afara jocului stai acum şi îl priveşti. el parca scoate limba la tine şi continuă "farsa" pe muteşte. nu ai ce să-i faci decât să-i zâmbeşti şi să mergi mai departe.

miercuri, 2 decembrie 2009

utopia lacului

malul unui lac. e noapte. ceatza, umezeala si un aer rece vin dinspre apa imaculata. stelele incearca sa isi faca loc printre norii coborati ce saruta apa lacului albastru. pe fundal, siluetele blocurilor se profileaza pe un decor urban luminat si indepartat. misterul apei ma atrage catre pelicula fina ce desparte cele doua lumi.. ceata papabila pluteste deasupra sa, unduindu-se precum o fiinta constienta. Salciile de pe mal tanjesc catre lac, aplecandu-se cat mai mult deasupra sa. tufisurile, iarba, pomii de pe mal, trestiile - totul e scaldat in umezeala. Filtrul albastru-nocturn ambienteaza tot peisajul. Plimbandu-ma pe malul fara sfarsit, las copacii in urma si ma intalnesc cu infinitul: cerul si apa devin una, sarutandu-se in ceata orizontului...



pasesc spre mal, aproape hipnotizata, tu esti acolo sa ma tii de mana, iar decorul il las in fundal contopindu-mi privirea cu infinitul orizontului, fascinata.
stelele de pe cerul gri par ca se scurg catre apa, intalnindu-si refelxia in unduirile subtile si fine ale lacului misterios.
Lumea albastra ma cheama in afara timpului. acum o aud. in fiecare por de apa, in fiecare picatura de ploaie, in fiecare val atemporal, in lacurile misterioase...

ne intoarcem si lasam in urma, in acelasi loc si in aceeasi stare, pelicula tacuta de apa imaculata, in universul ei viu, umed, nocturn, idilic..

luni, 5 octombrie 2009

utopia galbena


s-a incheiat. te ridici, iti strangi lucrurile si pleci. pe usa ies multe persoane. eziti, nu stii de ce.. multimea te impinge si pasesti pe hol, pe mocheta, ajungi la trepte. el urca. privirea lui iti zambeste din toti porii - incremenesti, fixandu-l cu privirea. el la fel. vrei sa privesti in parte, dar nu poti. gandul iti e topit de caldura ochilor sai. cineva ii zambeste la randul sau, prin tine. momentul magic se dilata in alt timp. Nu l-ai mai vazut niciodata, el totusi te saluta binevoitor si curios. Balbaindu-te si impedicandu-te ajungi sa-i raspunzi insa foarte incet, fugind spre tramvaiul ce tocmai pleaca din statie. Uiti totul subit..
farurile se sting, masina e parcata. a plouat si te dai jos direct in noroi. suav. treci peste. ai emotii, habar nu ai cum va fi, vrei sa anticipezi, nu ai ce.. agitata intri, te grabesti desi ai ajuns mai devreme.. urci treptele, la un moment dat privesti in urma, ai uitat ceva. doi ochi caprui iti zambesc in acelasi loc aspatial.
nu e prima oara cand se intampla asa ceva, dar e pur si simplu uimitor cat de nou pare totul! iti zambeste din privire in aceeasi maniera atat de familiara... ii raspunzi la salut si urci uimita in continuare. sala aglomerata, activitatea intensa nu iti lasa ragaz de altceva. printre chipuri preocupate, al sau te fixeaza trimitandu-ti un pupic imaginar, zambind cu gura pana la urechi. cand pupicul te atinge usor, ii zambesti la fel. cateva miscari si el trece prin fata ta, privindu-te si zambind. acum chiar rosesti si te prefaci ca privesti in alta parte, de fapt atenta la fiecare miscare a sa. timpul trece, il cauti cu privirea, dar a plecat...
noapte, alergi, e racoare, e tarziu, urci treptele repede, intri pe usa, te asezi, toata lumea e la locul sau. te faci comoda, preocupata de o neliniste surda din fundal ce nu vrea sa te lase in pace. in fata la cativa metri, e un tricou galben ce emana bucurie, desi e purtat de un om cu doi ochi caprui ce acum nu mai zambesc, privind in dreapta si in stanga. te bucuri si iti vine sa-l imbratisezi. dar pana sa te bezmeticesti, diverse actiuni intervin, timpul trece si te pomenesti cu o stare acuta de nervozitate, disperare si vinovatie. nu stii de ce. fata iti are o expresie fixa, iar mainile iti stau inclestate pe genunchi. printre chipuri ce iti par jenante, un tricou galben se face remarcat. "aaa" dar nu te incanta cu nimic. sufletul impietrit nu vrea sa fie deranjat de nimic. chipul sau parca te aude, se indreapta catre tine si, obosit, te studiaza, serios. te simti jenata si examinata. "doamne, nu se mai termina, ca sa dispar de aici!" un zambet ii scapa, te indulceste, dar fata para nu ti se poate misca din expresia sictirita. jenata, privesti in alta parte. el se apropie. acum e la cativa metri, pare sa te priveasca. te simti din ce in ce mai expusa. vrei sa dispari. te rogi sa nu vina langa tine, dupa ce ai fost atat de bucuroasa sa-l revezi. el din nou parca aude si pleaca. ai scapat.
multimea s-a mai rarefiat, cei ramasi privesc atenti catre cel care vorbeste. tu, asezata in fundul salii, sperand sa detii subit puterea de a te face invizibila, suspini cu ochii inchisi la un gand frumos departe de aici... imposibil! spune generalul din mintea ta. deschizi ochii. atunci el se intoarce catre tine, privindu-te si zambind. ca o fetita romantica, dar foarte serioasa, te prefaci ca nu ai vazut nimic.
"la revedere" iti suna ca un sunet ceresc, in sfarsit poti pleca! "dar el ce face? vine spre mine!? Doamne, stiam eu ca nu functioneaza puterile astea!/dar ce vrea sa imi spuna?, stiu! ma fac ca nu mi-am dat seama/vine chiar aici? Vocea sa iti topeste anticiparile. Ceva in tine nu te lasa sa-i raspunzi, desi undeva departe dupa cum pare, esti curioasa. iti intorci privirea si ii zambesti formal.
nelinistea din tine te mana rapid catre iesire, privind la toate detaliile fladelului parchetului, asperitatile mochetei si plintele linoleumului. In multime, abia simti cum cineva ti-a ciufulit parul, "pe cine am mai ratat sa salut?" te gandesti neschitand niciun gest. "eu eram" il prviesc de unde eram aplecata cum coboara treptele. "ce ai tu cu mine?" ii transmite cineva prin cuvintele mele..acum vreau langa el, dar o ia inainte. multiplele si binecunoscutele trepte tin cu mine, iar el se opreste asteptandu-ma.
"E... ceva foarte placut..." imi raspunde.
Il tachinez, el e onest. Ma impresioneaza. "esti scump..." se urca in masina si pleaca. eu la fel.

marți, 11 august 2009

utopia albastra


deschizi ochii, din intunericul intuitiv vezi lumina.. nu distingi nimic, siluete blurate.. inchizi ochii si ramai cu ei asa. din cand in cand vezi siluetele in jurul tau din ce in ce mai clare. Decorul pare bine stabilit, adesea insa vezi siluete si in principal una singura care cumva face parte din tine, inca... nu poti vorbi, iar de auzit, e o noutate. timpul trece si te privesti pentru prima oara - ce/cine esti? iti privesti primul gand... in jur, deja te-ai obisnuit cu decorul animat, mirosurile si gusturile "date". acum poti vorbi si fizic, nu mai auzi doar articulatii ireale in minte. iti privesti degetele, sunt ca ale celorlalti. esti fericit, nu iti mai trebuie nimic. totusi, in jurul tau, iti cer tot felul de lucruri, atat tie cat si intre ei.. ti se pare ciudat si vazand cum te rasplatesc atunci cand esti la fel, incepi sa iti doresti sa devii ca ei...
acum iti doresti avid asta, sa ajungi mai repede acolo, te simti in urma lor, prea mic. totusi ceva, pare tot in tine, te cheama catre inocenta, catre o dimensiune despre care cei din jur nu iti vorbesc. uneori te mai joci si cu ea. acum totul pare foarte intens. corpul ti-l recunosti, de unele detalii esti mandru, de altele iti e jena. in piept o forta imensa simti cum iti creste, acum a venit banal sa vrei sa fii ca ceilalti. vrei altceva cu disperare acum - nu stii ce. o dorinta nastrusnica te cheama undeva, dimensiunea pe care o descoperisesi in urma a reaparut si te cheama iar. dar nimeni nu vorbeste despre ea - oare ea nu exista ?....dar iti pare atat de reala.. hm.. in jur ti se ofera variante, acum in sfarsit pare ca poti alege.. alegi ceva nehotarat eziti visezi incerci sustii te opui inversunat te duci pana la capat stii ca nu asta vrei.. din nou e gol. de data asta ce sa fie? o noua identitate. de unde o alegi? in jur ceilalti par sa vrea sa te invete sa devii un "tu". intalnesti un alt "tu" - il vezi ceva in piept se aprinde, uneori pare sa ia foc, alteori se topeste ca un suvoi de apa, alteori zboara si uneori e stabil si fix. te incanta, radiezi ca un soare. cei din jur nu contenesc in a veni si a pleca. inclusiv in tine, totul pare ca vine si trece, un punct final pari sa cauti. pare departe, te intrebi, cei din jur asa stiu. sa fie ceva oare sau de fapt nimic? trebuie cautat ceva ? undeva? sau nicaieri ? o multime de intrebari te invadeaza. intre timp totul s-a schimbat. dimensiunea dragalasa s-a ascuns. o multime de valuri te iau cu ele acum, importante zic. evenimente diverse ce par sa te tina ocupat, de la altceva? nu. totul e asa cum ai planuit mereu. ce ? cand ? nu mai conteaza, era o joaca, acum e serios. o dimensiune noua ai acum in jur. o vrei fixa, dar ea danseaza. cu tine. iti face cu ochiul. nu o vrei si o gonesti - cine se crede ? ceva iti da tarcoale parca se apropie. nu, era o joaca foarte serioasa. te prefaci ca revii, vrei sa revii la joaca, la planul tau, la orice! iti aduci aminte subit - mai era ceva ce am ratat.. a,da! ca o alta dimensiune, da, asta era! cum venea ? ce trebuia sa fac? oof... am uitat.. ce am uitat? de unde am ajuns aici ? aici unde?
off,,, ei, acum nu mai e mare lucru de facut.

si daca la un moment dat mi s-a parut ca nu sunt ceea ce stiu ca sunt ?
daca, demult, acel suvoi din piept m-ar fi luat cu el ? m-ar fi dus departe ?
de' par ceva, dar de fapt am alte culori ?
cine sunt inafara momentelor in care stiu ca sunt ?
de fapt unde sunt ? exista aici si acolo sau e doar un joc de culori ?