emotia unui nor

dupa masa. o zi denumita sfarsitul lucrului si inceputul relaxarii in intimitatea casei. filmul s-a terminat.. muzica inca iti mai suna in urechi.. si o data cu ea sunetele indepartate ce candva iti erau atat de familiare - iti place cum suna acel "candva" - ce acum nu mai e, definindu-te prin poveste.. privind prin fereastra vezi crampeiul de Viata care iti zambeste constant, emanand caldura si culoare spre sufletul tau; el o recunoaste, tu nu.
esti agitat. mintea cere.. sufletul nu vrea.. actiunea iese pe dos.. totul intr-o incompatibilitate perfecta parca!
te intinzi in pat, se vede un colt albastru printre frunze, sub el, un colt de balcon iti pare impopotonat cu diverse inutilitati, urmaresti floarea suspendata, privirea iti urca pe silueta sforii ce flutura in vant, pentru a te conduce catre parapetul de mai sus unde conturul se incheie in ciclitatea lui, revelandu-ti coltul albastru de mai devreme. esti mirat.. exact la asta te gandeai acum, totusi balconul... treci peste; pare un bitmap, de fapt parca chiar se vad pixelii, realist iti zici in sine..
albastrul e obturat de un nor pufos si alb ce pare cu adevarat tangibil. in el se amesteca nuantele unui pastel, te pierzi intr-un verde palid, inviorat de un violet intens, apoi diluat de bleu, amestecat cu rosu, galben, lila, crem, roz, devenind din nou alb. deschizi ochii, norul a plecat.